Fără îndoială, oferta gastronomică a zonei Ciucului a atins un nou nivel, deoarece în noiembrie doi noi actori au apărut pe piață. La prima vedere diferă foarte mult, dar totuși, în filosofia lor profesională, există multe asemănări. Locuitorii orașului care nu au ezitat să-și dedice timpul și energia pentru a trece din când în când peste Munții Harghita doar pentru un prânz sau o cină cunosc deja proprietarul restaurantului nou deschis Páva Csík și concepția pe care se bazează această afacere. Deoarece restaurantul Páva din Odorheiu Secuiesc de mulți ani și-a câștigat un loc de frunte pe harta gastronomică a regiunii. Totuși, dacă auzim numele proprietarului, Adorján Trucza, putem să ne gândim și la Taste of Transylvania, un eveniment profesional, faimos și reprezentativ pe piață. Câteva zile mai târziu s-a deschis încă un restaurant și hotel în oraș, investiția greenfield Hungaro Residence.
În această zonă ne place să aranjăm frumos, în stive ordonate, lemnul pentru iarnă, pentru sărbători mari și tradiționale ne îmbrăcăm chiar și cu fusta populară plisată, iar pe masă punem cartofi gratinați sau varză în straturi. Și suntem printre puținele națiuni ce folosesc și organele de animale, care transformă într-un fel deosebit și gustos fiecare parte a animalelor. Dar uneori merită să ne îndepărtăm de obiceiurile obișnuite, fie că este vorba despre prepararea măruntaielor sau a mâncării în straturi.
Atunci când aud de gratinare, mulți se gândesc la o tehnică culinară complicată – însă această metodă de preparare a mâncărurilor nu este deloc dificilă. Este o modalitate clasică, simplă, dar deosebit de aspectuoasă și gustoasă de a transforma ingrediente obișnuite în preparate speciale. Esența metodei constă în prepararea ingredientelor în straturi la cuptor, înecate în sos. Bucătarul nostru, Előd Szőcs, a pregătit cartofi gratinați, pe care i-a servit cu o salată de gogonele și friptură din mușchiuleț de porc.
Există cărți de bucate care nu sunt numai colecții de rețete, ci transmit și un mod de viață. Cartea „Food savers” este una dintre aceste cărți: este un ghid gastronomic, manifest pentru protecția mediului, un omagiu tăcut adus lumii bunicilor, unei epoci în care mâncarea nu era un produs ambalat, ci o experiență comunitară, un dar și o responsabilitate.
Organele de animale – cum ar fi ficatul, rinichiul, inima, măduva – fac parte din alimentația umană de secole, sunt tipice în prelucrarea cărnii de tip „de la coadă până la urechi”, cum ar fi în cazul sacrificării porcilor în Secuime. Din punct de vedere dietetic, aceste tipuri de carne sunt foarte bogate în vitamine, minerale, proteine, dar totuși consumul lor excesiv sau neadecvat, în cazul oamenilor cu anumite probleme de sănătate, poate prezenta riscuri. În articolul din această lună analizăm atât beneficiile, cât și riscurile consumului de măruntaie.
Una dintre mâncărurile deosebit de bogate – dacă nu chiar cea mai bogată – din cartea de bucate Mâncarea franciscanilor, denumită „Kappan lév”, se apropie, dintr-un anumit punct de vedere, de obiceiurile culinare ale lumii occidentale, iar din alt punct de vedere, de cele orientale. Acest fel sățios de pulpe de pui (adică „kappan”), îmbogățit cu fructe, condimente, semințe, miere și pâine, oferă o adevărată experiență gastronomică. Este în același timp dulce și acrișor, fraged și crocant, familiar și totuși are un gust străin.
„…ţine doctorul departe” – spune zicala. Chiar dacă această afirmație este cât de cât adevărată, este important să subliniez faptul că niciun aliment nu poate să asigure complet sănătatea noastră sau poate înlocui o dietă variată și echilibrată. Totuși, merele pot fi elemente importante ale unui stil de viață sănătos.
Începe școala. La numeroasele deficiențe ale sistemului educațional se adaugă și faptul că lipsa alimentației școlare este la fel de veche ca statul modern român. În această perioadă, modul de viață al societății și populației s-a schimbat în mai multe sensuri. Singura calitate care a rămas ca tradiție insolvabilă este alimentația școlară. Încet-încet ajungem să realizăm că nu merită să ne lamentăm pe această temă, trebuie să o acceptăm așa cum este. Totuși, cine are o cultură așa de sofisticată de pachețel de școală ca noi în acest colț al Europei?
Din punctul de vedere al dezvoltării copiilor și al asigurării unei bune performanțe fizice și mentale, este foarte important să li se ofere, pe parcursul zilei, nutrienți valoroși și o sursă bună de energie. Elevii își petrec aproape toată ziua – de dimineața până după-amiază târziu – la școală, deci este foarte important să aibă la dispoziție mâncarea necesară, din care organismul lor poate să obțină nutrienți și energie.
Ne place acest preparat al bucătăriei franceze, deoarece ingredientele plăcintei cu o crustă fragedă și o umplutură bogată din ou și smântână dulce pot fi variate ușor. Să fie un preparat vegetarian, cu carne sau pește, rezultatul cu siguranță va fi superb. Poate datorită acestor calități, quiche-ul este popular în întreaga lume, este un plus că poate fi consumat atât cald, cât și rece, se ambalează ușor și se potrivește perfect lângă cafeaua de dimineață. Chiar am putea spune că quiche-ul francez este echivalentul pizzei italiene: ambele sunt ușor de pregătit, au la bază un aluat delicios, iar topping-urile le putem varia după gustul nostru. În opinia bucătarului nostru, Előd Szőcs, pregătirea unui quiche este atât de simplă încât am putea crede că nu este o mâncare din bucătăria franceză.
Pe teritoriile locuite de maghiari se spunea că secerișul poate începe doar după Ziua Sfinților Petru și Pavel, celebrată pe 29 iunie, deoarece, potrivit observațiilor populare, în această zi se rupea tulpina grâului. Desigur, nu se putea stabili o zi unică de început a secerișului pentru întreaga regiune a Bazinului Carpatic, deoarece grânele se coceau în perioade diferite. Totuși, indiferent de dată sau de regiune, strângerea recoltei însemna întotdeauna multă muncă și multă mâncare.
Masă pregătită? Prânz cu familia? Sunt fenomene din ce în ce mai des văzute în zilele noastre, deoarece totul pare mai important, mai urgent și mai esențial. Pregătirea prânzului? De ce? Comandăm mâncare, mâncăm din pungi, din ambalaje de hârtie, din cele din plastic cu plastic, ale căror consecințe, deși sunt bine-cunoscute, nu prea ne pasă. Specialiști în neuroștiințe spun că gătitul zilnic menține în formă creierul, stimulând mai multe simțuri – văzul, pipăitul, mirosul și gustul. Cât de adevărat este acest lucru, nu știu. Dar faptul că această activitate menține în formă stomacul nostru, asta știu. Știau și strămoșii noștri, care în mijlocul muncii agricole se opreau, se așezau și consumau încet mâncarea plină de energie, pregătită acasă. Eu nu prea am expertiză în munca agricolă – aș putea spune că din păcate nu am expertiză, dar această afirmație ar fi o minciună și mie nu-mi place să mint. Nici strămoșii mei nu erau implicaţi în această activitate, deci nu am auzit povești familiale despre munca agricolă. Însă mi-am imaginat adesea aceste lucruri, căci am citit destul despre această parte a vieții. Mai jos, așadar, împărtășesc toate experiențele și închipuirile mele legate de acest subiect – poate că un pic ies din tipare, dar în apărarea mea pot spune că imaginația mea nu este una obișnuită.
