Venirea primăverii îmi trezește acel sentiment de împlinire pe care l-am simțit atunci când părinții mei au înlocuit televizorul alb-negru cu unul color. Una dintre activitățile mele preferate este să urmăresc cum culorile ies la iveală în peisajul cenușiu, iar cum apar culorile, mai ales verdele și galbenul, este sigur că ne îndreptăm spre un mediu mai colorat, spațios și călduros. În ceea ce privește gastronomia, este cum am mânca la cină o salată asortată în loc de pâine cu untură. Doamne ferește, nu am nimic împotriva pâinii cu untură, chiar o iubesc (o apreciez, deoarece pentru unii înseamnă supraviețuire), dar când în farfurie apar mai multe culori și texturi, și trăirile se amplifică. Deci, asta înseamnă pentru mine primăvara, începutul unei perioade mai vii, dinamice, plăcute. Când apar primele flori colorate în curtea cenușie și monotonă, putem spune cu siguranță: a sosit timpul reînnoirii. Ce bine ar fi dacă și noi, oamenii, am putea renaște – dacă nu în fiecare an, măcar de mai multe ori în viață – într-o versiune mai bună, mai empatică și mai optimistă!

Supă poloneză de măcriș

Printre verdețurile comestibile care apar primăvara în grădina noastră se numără și măcrișul, care, după părerea mea, este complet subapreciat și nu foarte popular. Deși are un efect revigorant (ei bine, nici eu n-aș înlocui cafeaua de dimineață cu o legătură de măcriș), are un conținut scăzut de calorii și este o sursă excelentă de vitamine (mai ales de vitamina C) și minerale. În plus, merită să știm, mai ales dacă plecăm la un drum mai lung, că are efect diuretic și laxativ. Supele pregătite din măcriș sunt populare de obicei în Europa, dar diferă ușor de la o națiune la alta. La noi, versiunile mai simple sunt mai populare, cu rântaș, niște zahăr, smântână și ou. Dar putem pregăti și cu smântână lichidă, cartofi, orez, găluște, untură, unt, ou fiert și omletă. În Polonia, de exemplu, ajung în această supă cartofi și ouă fierte, iar astăzi am urmat și eu această direcție – cu o mică abatere.

Ingrediente:  

• 3 dag unt

• 1 praz

• 2 cepe verzi

• 1 l fond de șuncă afumată (după Paște cu toții avem acasă)

• sare, piper

• 30 dag măcriș proaspăt

• 3 dl smântână lichidă

• 2 linguri de amidon

• 40 dag cartofi noi

• 2 ouă fierte

Mod de preparare:

Călim în unt ceapa tăiată în rondele, turnăm peste fondul de șuncă și fierbem câteva minute. Adăugăm măcrișul mărunțit, amidonul amestecat în smântână lichidă, gătim până ce începe să fiarbă cu clocote. Cartofii noi îi pregătim la cuptor, nu în supă, împreună cu prazul – prazul îl punem la cuptor aproximativ 20 de minute după cartofi, acesta fiind mai delicat. Putem servi supa amestecată cu cartofi și prazul copt, ori putem mânca cartofii lângă supă. Dacă supa este prea acră, o putem îndulci cu niște zahăr. Eu nu voi judeca pe nimeni pentru asta.

Friptură de miel cu lămâie

Acest fel s-a născut ca supă, dar în această zi s-a transformat în fel principal în bucătăria mea, deoarece nu prea este potrivit să servești doar supe la o masă (deși eu, sincer, aș mânca cu plăcere oricâte). Îl putem pregăti refolosind friptura de miel de Paște, ori din carne proaspătă. Carnea fragedă de miel nu necesită prea mult timp de gătire. Este musai să vă spun că un mare regret al meu este că nu reușesc niciodată să mănânc în timpul Paștelui atâta carne de miel și să o păstrez pentru următoarele luni, ca să pot spune în sfârșit: acum chiar m-am săturat de ea. În primul rând aș avea nevoie de o cămară mai generoasă, în care aș putea pune un congelator mai generos, ceea ce, evident, necesită și un portofel mai generos. Iar la asta văd cam aceleași șanse ca la a avea o masă fermecată care se umple singură, mai ales la prețurile de acum. Dar să privim partea pozitivă a lucrurilor (ceea ce este secretul unei vieți mai fericite și echilibrate), încă putem pune mult mai multă mâncare pe masă decât ne trebuie ca să supraviețuim.

Ingrediente:

• 50 dag pulpă de miel dezosată  

• 1 praz mai mic

• 2 linguri de unt

• 4 căței de usturoi

• 15-20 buc. de ciuperci mici champignon (burete de rouă ar fi și mai bine)

• 15 dag mazăre proaspătă

• 1 ardei California

• 1 linguriță de sare

• 1 linguriță de cimbrișor

• 1 linguriță de tarhon

• coaja unei lămâi

• 1 linguriță de suc de lămâie

Mod de preparare:  

Tăiem în cubulețe mai mari carnea, iar legumele (în afară de mazăre) le tăiem în bucăți. Călim ușor ingredientele în niște unt, condimentăm, după care punem totul la cuptor. Mazărea o adăugăm numai la sfârșit.

Quiche cu legume coapte

Această prăjitură franțuzească își are originile în regiunile Alsacia și Lorena și era cunoscută sub denumirea de kuchen, dar de-a lungul timpului s-a franțuzit complet. Inițial, aluatul sărat și untos a primit o umplutură simplă din slănină, smântână și ou (și s-a copt în tigaie de fontă), dar aceasta s-a diversificat și astăzi putem pune orice într-un quiche, în limita bunului gust. Totuși, ceea ce nu poate lipsi este aluatul untos și sosul cu smântână lichidă și ou, care ține în loc legumele, cărnurile, ciupercile, slăninile și alte ingrediente presărate peste aluat. Preparatul din imagine este, de fapt, un mix de quiche și galette: după aromă și culoare este un quiche, dar marginile aluatului le-am pliat peste umplutură, ca în cazul unui galette. De fapt, am vrut să pregătesc un quiche mai mic, dar aluatul era mult prea mare pentru forma mea, iar legumele coapte nu au umplut-o complet. Dar nu-i nimic – așa a ieșit încă un quiche și mai mic din marginile de aluat tăiate.

Ingrediente:  

Pentru aluat:

• 300 g făină albă

• 150 g unt (rece)

• 1 linguriță de sare

• 50 ml apă (cât mai rece)

Pentru sos:

• 200 smântână lichidă

• 2 ouă

• 50 g caș (ras)

• 1 linguriță de sare

• 1 vârf de cuțit de piper

• 1 vârf de cuțit de nucșoară

Pentru umplutură:

• 2 morcovi mai mari

• 3 ardei Kapia

• 1 praz

• 100 g baby spanac

Mod de preparare:

Feliem legumele și le călim ușor, una după alta, în niște unt. Pregătim aluatul, peste care așezăm frumos legumele: în primul rând ardeiul, după care urmează morcovul, prazul și spanacul. Turnăm peste sosul – pentru care amestecăm toate ingredientele – și coacem timp de 40-50 de minute, până ce se întărește amestecul de smântână și ou. Arată foarte bine pe o farfurie – dar din păcate pentru puțin timp, deoarece este mai bine să-l mâncăm, decât să-l admirăm.