Oare ce s-ar întâmpla dacă s-ar confrunta perioada reformistă și postul mare de dinaintea Paștelui? Oare frații noștri din perioada reformistă cunoșteau bazele bucătăriei reformiste, sănătoase și fără carne? Perioada reformei din bucătărie a fost la începutul secolului al XX-lea și a promovat reînnoirea alimentației și a modului de gătit, având ca scop orientarea adepților către un stil de viață mai sănătos. A fost recomandată moderația, acordarea atenției față de alimentele care ajung pe masă. Iar noi, în perioada Postului Mare, putem renunța de bunăvoie la carne, cu scopul regenerării celulare, al detoxifierii sau al scăderii în greutate. Se spune că în această perioadă crește și vigilența mentală. Cert este că atunci când mi-e foame și stomacul îmi chiorăie, îmi vine în minte cu viteză cosmică unde aş putea găsi câteva îmbucături gustoase. Fiind și eu reformistă, nu țin neapărat post patruzeci de zile consecutive fără carne, dar îmi place să consum regulat feluri vegetariene. Deci, în bucătăria mea, supa preferată de fasole a lui Jókai Mór (scriitor maghiar, personaj important din perioada reformistă maghiară) ar ajunge în farfurie fără cârnați și picior de porc!
Una dintre cele mai cunoscute figuri ale Revoluției din 1848-1849 a fost Petőfi Sándor. Conform poetului: „Pe iubita mea, pe francezi, pastele cu brânză și câmpia să nu îndrăznească nimeni să le insulte în jurul meu”. Și această frază ne arată că chiar și un poet recunoscut are nevoie de mâncare, ca să-și asigure energia necesară pentru scris și, mai mult decât atât, avea și el mâncăruri preferate. Îi plăceau cârnații cu lămâie, dar tocănița de pui era mai presus decât orice. Ca patriot, a mâncat cu nokedli și salată de castraveți, așa a apărut tricolorul maghiar și pe farfurie. În cazul nostru, mâncarea fiind de post, puiul s-a transformat în ou, sau mai precis: oul încă nu s-a dezvoltat în pui.
Ingrediente:
Pentru tocăniță:
• 1 ceapă
• 4 căței de usturoi
• 2 roșii
• 2 ardei california
• 1 lingură de boia dulce
• 1 linguriță de boia afumată
• sare, piper
• 200 ml fond
• 7 ouă
• ulei
• pătrunjel verde
Pentru nokedli:
• 2 ouă
• 25 dag făină
• apă
Pregătire
Pregătim un aluat elastic din ou, făină și apă, formăm găluștele și le pregătim în apă în fierbere. După ce se ridică la suprafața apei, mai fierbem 2-3 minute și le strecurăm. Înainte de servire putem să le călim în niște sos de smântână și unt, astfel vor avea un gust și o consistență mai bune.
Pentru tocăniță, fierbem ouăle, după care le curățăm. Călim ceapa mărunțită în ulei, adăugăm usturoiul mărunțit, ardeiul și roșiile tăiate. Condimentăm, după care turnăm peste fondul și fierbem 10 minute. Ouăle fierte le tăiem în două, le adăugăm la tocăniță și decorăm cu pătrunjel verde. Servim cu găluște nokedli și baby castraveți murați.
„Fiecare farfurie de mâncare este o declarație de dragoste sau, dimpotrivă, un divorț tăcut”, spunea Jókai Mór, care considera mâncatul cea mai bună distracție şi pofta de mâncare cea mai fericită formă a speranței. Pe patul său de moarte a cerut de la medicul care i-a oferit lapte: „mai bine scrieți pe rețetă supă de fasole boabe cu unghii de porc”. Dar, cum v-am spus deja, favoritul lui Jókai s-a transformat într-o mâncare de post, respectiv într-o mâncare armenească tradițională cu fasole și ceapă. Este un fel foarte simplu, dar deosebit, care ne oferă cele patru gusturi de bază: fasolea fiartă, cremoasă și sărată, ceapa călită dulce (dacă nu o ardem, altfel va fi amară) și oțetul acru. Ba chiar și „al cincilea gust” – umami– își face prezența (fără a folosi MSG artificial), deoarece mâncarea noastră este delicat gustoasă. Este un fel excelent de post!
Ingrediente:
• fasole albă cu boabe mari (câte un pumn/persoană)
• ceapă (câte una/persoană)
• sare, piper
• oțet
• zahăr,
• ulei
Mod de preparare:
Punem la înmuiat fasolea în apă peste noapte, iar a doua zi o pregătim în apă sărată. O strecurăm și o lăsăm să se răcească complet. Feliem ceapa, condimentăm cu sare, piper și o călim în ulei. Fasolea rece o amestecăm cu ceapa, condimentăm cu oțet, zahăr și sare.
.jpg)
Despre Deák Ferenc, înțeleptul patriei, se știe că îi plăcea să mănânce bine și că nu disprețuia bucatele mai grase, cărnurile afumate, carnea la grătar, friptura de pui, cârnații, slănina, friptura de vită, dar îi plăceau și deserturile. Normal, după mulți ani de mâncat și băut fără restricții, acestea au avut efecte: în a doua parte a vieții, Deák Ferenc a trebuit să fie foarte atent la ceea ce consuma. Astfel, și-a spus adio feliei de Deák și tortului Deák, iar dieta sa strictă era doar uneori întreruptă de câte o bucățică de chec Deák, servită în apartamentul său de la Hotelul Regina Engleză. Potrivit rețetei originale, în aluatul checului Deák se pun bucăți de ciocolată și stafide din belșug – eu le-am înlocuit cu merișoare și caise uscate – dar putem îmbogăți desertul cu nuci și migdale. Iar dacă folosim o ciocolată cu un conținut ridicat de cacao, sistemul nostru cardiovascular va fi foarte recunoscător, dar și desertul ne va oferi o experiență gastronomică exclusivă.
Ingrediente:
• 2 dl lapte
• 4 linguri de zahăr
• 1 pachețel de drojdie
• 25 dag făină
• 1 pachețel de zahăr vaniliat
• 12 dag unt
• 4 gălbenușuri de ou
• 15 dag ciocolată neagră
• câte un pumn de merișoare, caise uscate și migdale feliate
Pregătire
Încălzim ușor laptele și amestecăm în acesta o lingură de zahăr și drojdia. Acoperim și punem la un loc călduț ca să se activeze. Atunci când a crescut, amestecăm laptele cu drojdia cu făina, zahărul, zahărul vaniliat, untul topit și gălbenușurile. Amestecăm bine, după care adăugăm ciocolata mărunțită, fructele uscate și migdalele feliate. Ungem o formă de chec cu unt, transferăm aluatul, acoperim și mai lăsăm la odihnit timp de 30-40 de minute. Coacem la cuptor preîncălzit la 180 de grade timp de 25-30 de minute.
