Calea roșiei, de la azteci până la bucătăria secuiască, nu este doar o aventură botanică, ci și una culturală și gastronomică: odată considerată otrăvitoare, astăzi este un super aliment sănătos – și între timp tot nu știm dacă este fruct sau legumă. În acest articol vă voi prezenta de unde provine roșia, cum s-a răspândit prin Europa și cum a ajuns pe meleagurile secuiești.
Una dintre cele mai populare legume din lume este roșia: o consumăm crudă, gătită, prelucrată, o adăugăm la o serie de feluri de mâncare, iar în plus este și una dintre cele mai răspândite plante cultivate acasă. Din punct de vedere botanic, este de fapt un fruct – mai punctual o boabă – dar deoarece conținutul său de zahăr este semnificativ mai mic decât cel al altor fructe, este folosită și considerată ca o legumă în gastronomie.
Roșiile au nevoie de căldură pentru a crește – în opinia experților, necesită cel puțin 10 grade Celsius, dar în temperaturi mai ridicate de 32 de grade, creșterea se oprește. Deci se poate planta numai după ce au trecut înghețurile târzii – motiv pentru care nu a fost cultivată în regiunea noastră pentru o perioadă lungă de timp. Cu toate acestea, datorită schimbărilor climatice din ultimul deceniu, din ce în ce mai mulți oameni cultivă roșii și în Secuime cu succes.
De unde provine?
Originare din regiunea andină a Americii de Sud – Peru, Ecuador, Chile și Bolivia – roșiile sălbatice au un gust acru și sunt de obicei de culoare portocalie sau galbenă. Popoarele Imperiului Inca au început să le cultive pentru prima dată, apoi roșiile s-au răspândit treptat în nord, la mayașii din America Centrală și la aztecii din Mexic, unde le-au cultivat cu succes: au crescut soiuri mai mari și mai dulci, care seamănă mai mult cu roșiile coctail de astăzi.
Astfel, în secolul al XVI-lea, coloniștii spanioli s-au întors în Europa nu numai cu porumb, cartofi, ardei, chili și tutun, ci și cu roșii, care erau ușor de cultivat în climatul mediteranean. Unii spun că au fost consumate imediat după import și au fost folosite ca produs alimentar în Spania încă de la începutul secolului al XVII-lea. Cu toate acestea, în unele locuri au fost mult timp considerate otrăvitoare și au fost cultivate doar ca plante ornamentale: aristocratul florentin Giovanvettorio Soderini, de exemplu, scria despre roșie că „merită căutată doar pentru frumusețea ei”.
Roșiile
Mulți susțin că răspândirea și succesul roșiilor în regiunea Italiei de astăzi se datorează faptului că suferă mutații cu ușurință și au multe soiuri. Fiind o plantă care crește aproape de pământ, roșia a fost asociată cu o poziție socio-economică scăzută – în plus, deoarece nu era atât de sățioasă ca alte plante cultivate atunci, nici țăranii nu au acceptat-o ca aliment de bază. Totodată, prezența soiurilor necomestibile i-a descurajat pe mulţi să încerce alte soiuri.
În anumite regiuni ale Italiei de astăzi, de exemplu în Florența și Napoli, roșiile au început să fie incluse în gastronomia locală la sfârșitul secolului al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea. Cartea de bucate cea mai veche cunoscută, care conține rețete cu roșii, a apărut la Napoli în 1692 – dar, potrivit cercetătorilor, autorul a cules rețetele din surse spaniole.
În secolele următoare, au dezvoltat o serie de soiuri de roșii, cu scopuri diferite: pentru uscare, sosuri, pizze, păstrare îndelungată. Aceste soiuri adesea şi-au primit numele după locul lor de origine: ca de exemplu Pomodorino del Piennolo del Vesuvio – o roșie cu denumire de origine protejată – sau roșii San Marzano, care sunt cunoscute după gust, textură și forme alungite și adesea folosite în conserve și sosuri.
Super aliment
Să fie rotundă, alungită, mică sau mare, roșcată, verde sau galbenă, consumul roșiei crude sau pregătite este sănătos. Este considerată un super aliment, deoarece are o serie de efecte benefice asupra sănătății: are un conținut scăzut de calorii, dar un conținut ridicat de apă și fibre, care ajută digestia și hidratarea; este bogată în vitaminele C, A și K, care susțin sistemul imunitar, vederea, sănătatea pielii și coagularea sângelui; este bogată și în potasiu, care ajută la reglarea tensiunii arteriale; conține, de asemenea, licopen, un antioxidant și carotenoid responsabil pentru culoarea roșie. Tratamentul termic îmbunătățește absorbția licopenului, astfel că se recomandă și consumul de sos și suc de roșii. Cu toate acestea, este important să rețineți că roșiile, mai ales atunci când sunt consumate crude, pot provoca reacții alergice în cazul celor care sunt sensibili la acestea.
Supă de roșii cu găluște de țelina
.jpg)
Ingrediente pentru 6 persoane:
• 1 ceapă mai mare
• 4-5 căței de usturoi
• 2 linguri de masă de ulei de măsline
• 1 kg roșii
• 300 g țelină de rădăcină
• 1 legătură de țelină verde
• 100 g făină
• 1 gălbenuș
• 100 ml ulei
• sare, piper
Mod de preparare:
Încălzim cuptorul la 200 de grade. Rădăcina de țelină o învelim în folie de aluminiu și o coacem pentru 45-50 de minute. Lăsăm să se răcească, o curățăm de coajă și tăiem în cubulețe. Punem la o parte.
Curățăm roșiile. În primul rând, punem la fiert o oală cu apă. Îndepărtăm codiţele roşiilor și le punem în apa în fierbere, apoi le scoatem în apă rece după câteva minute de fierbere. Le lăsăm în apa rece pentru o perioadă scurtă, după care le curățăm de coajă. Roșiile decojite le tăiem în cubulețe.
Călim usturoiul feliat și ceapa mărunțită în ulei de măsline, adăugăm jumătatea roșiilor și țelina verde. Presărăm ușor cu sare și fierbem 30 de minute. Între timp pregătim găluștele. Zdrobim rădăcina de țelină până obținem o consistență de piure, amestecăm cu gălbenușul de ou, făină, sare și modelăm găluștele cu ajutorul unei linguri. Găluștele le pregătim în apă în fierbere.
Scoatem țelina verde din supa noastră, după care mixăm supa. Adăugăm restul roșiilor și fierbem încă 30 de minute. Atunci când este gata, condimentăm cu sare, piper. Servim cu găluşte de țelină, frunze de țelină prăjite în ulei și niște ulei de măsline. Preparatul merge bine cu pâine prăjită unsă cu usturoi.
.jpg)
Ingrediente pentru 4 persoane:
• ½ kg roșii – mai multe soiuri
• 3-4 căței de usturoi
• 2-3 cepe verzi (ceapă roșie)
• 3-4 crenguțe de leuștean
• 5-6 frunze de busuioc
• 2-3 linguri de ulei de măsline
• sare după gust
Mod de preparare:
Aceasta este o salată super simplă, ușor de pregătit, cu un rezultat divin. Roșiile le spălăm, le uscăm și le tăiem în bucăți mai mari. Le punem într-un bol mai mare, adăugăm usturoiul feliat, ceapa tăiată în rondele și ierburile condimentare tăiate în bucăți mai mari. Amestecăm bine și lăsăm câteva minute. Înainte de servire adăugăm ulei de măsline și sare. O consumăm imediat. O putem îmbogăți cu brânză proaspătă sau urdă și pâine prăjită, dar este excelentă și lângă preparate la grătar. Este o salată de vară proaspătă.
Roșii coapte, servite cu telemea și pesto
.jpg)
Ingrediente pentru 4 persoane:
• 4 roșii mari
• 500 g telemea
• 250 ml oțet balsamic
Pentru pesto:
• 1 pachet de busuioc proaspăt
• 50 g semințe de pin
• 50 g parmezan
• 2 căței de usturoi
• ½ lămâie – numai zeama
• 100 ml ulei de măsline
• sare, piper
Mod de preparare:
Punem la fiert într-o cratiță oțetul balsamic, reducem la jumătate sau fierbem până ce obținem o consistență siropoasă. Punem la o parte.
Preîncălzim cuptorul la 200 de grade. Îndepărtăm codiţele roşiilor și le punem pe o tavă, după care le coacem la cuptor pentru 15-20 de minute. Lăsăm să se răcească și le curățăm. În timp ce roșiile se răcesc, pregătim pesto-ul. Folosind un mixer, tocăm frunzele de busuioc cu niște ulei de măsline și semințe de pin. Adăugăm și usturoiul mărunțit și parmezanul ras. Condimentăm cu sare, piper și suc de lămâie. Înainte de servire tăiem brânza telemea în cuburi mici, le așezăm pe mijlocul farfuriei și punem peste o roșie coaptă. Stropim în jur cu oțet balsamic redus și pesto, iar la sfârșit turnăm ulei de măsline din belșug peste roșie. Este o delicatesă extraordinară, într-adevăr de vară.
.jpg)
Ingrediente pentru 4 persoane:
• 500 g paste (papardelle)
• 2 linguri de ulei de măsline
• 4-5 căței de usturoi
• 100 ml vin alb sec
• 50 g capere
• 100 g măsline fără sâmburi
• 6-7 frunze de busuioc
• 100 g parmezan
• 100 g anchoi (opțional)
Mod de preparare:
Îndepărtăm codiţele roşiilor, după care le coacem în cuptor preîncălzit la 200 de grade Celsius pentru 10 minute. Atunci când sunt gata, le lăsăm la răcit. Le decojim şi le tăiem în bucăți mai mari. Păstrăm și zeama pe care au lăsat-o.
Într-o tigaie mai mare călim usturoiul feliat în ulei de măsline, adăugăm caperele și măslinele tăiate. Gătim câteva minute, după care turnăm peste vin. Fierbem până ce se evaporă jumătatea vinului, adăugăm roșiile și anchoi-ul. Presărăm ușor sare – atenție, anchoi-ul este tare sărat. Fierbem sosul cu clocote mai mari încă 5-6 minute, iar la sfârșit condimentăm cu frunzele de busuioc feliate și piper negru proaspăt măcinat.
Între timp pregătim și pastele: punem la fiert apă sărată și fierbem pastele. Atunci când sunt gata, adăugăm sosul de roșii și amestecăm bine. Dacă este prea uscat sosul, îl putem îmbogăți cu niște apă din cea în care am fiert pastele. Servim cu parmezan și câteva picături de ulei de măsline și – opțional – cu vinul pe care l-am folosit la gătit.
Rețete recomandate
