Există cărți de bucate care nu sunt numai colecții de rețete, ci transmit și un mod de viață. Cartea „Food savers” este una dintre aceste cărți: este un ghid gastronomic, manifest pentru protecția mediului, un omagiu tăcut adus lumii bunicilor, unei epoci în care mâncarea nu era un produs ambalat, ci o experiență comunitară, un dar și o responsabilitate.

Studiul de introducere – scris de Tünde Haba – părăsește bucătăria. Ea vorbește despre hrană ca despre o formă de relație, o relație cu pământul, cu animalul, cu producătorul, cu peisajul și, în cele din urmă, relația dintre noi, oamenii. Autoarea are o viziune clară asupra faptului că hrana nu este numai o necesitate biologică, ci o oglindă culturală – autoportretul civilizației noastre apare atât în ceea ce risipim, cât și în ceea ce păstrăm. Studiul ne ghidează cu o precizie științifică, dar cu un ton captivant, fluent prin povestea care pornește de la grădina din spatele casei și ajunge până la lanțul global de aprovizionare. Iar cel mai îngrijorător capitol în această poveste este despre risipa alimentară.

La această constatare oferă răspunsuri concrete, culinare, colecția de rețete „Food savers”, publicată în două limbi – maghiară și română – sub îngrijirea Asociației Agricultorilor din Secuime. Bucătarul Előd Szőcs și partenerii săi gătesc din ceea ce, la alții, ar putea ajunge la gunoi: resturile de pâine se transformă în „quiche cu apă de trandafir” sau cremă cu nucă și usturoi, cojile de legume devin chips-uri crocante și fructele care și-au pierdut prospețimea prăjituri parfumate. În fiecare preparat se regăsește întâlnirea dintre simplitate și creativitate: acel tip de cunoaștere care nu se bazează pe abundență, ci pe atenție și grijă.

Rețetele sunt simple, dar nobile – nu necesită ingrediente speciale, numai reexaminare și bun-simț. Supa cremă de țelină coaptă sau supa de vită îngroșată cu pâine nu numai că sunt feluri delicioase, ci exemple: ne arată cum pot deveni rămășițele ingrediente valoroase. Aceasta nu este o rememorare nostalgică, ci un gest foarte contemporan: bucătăria etică, fără risipă, reprezintă astăzi unul din cei mai importanţi pași ai unui stil de viață responsabil.

Pozele din carte (realizate de László Mihály) se încadrează în acest principiu. Sunt moderate, clare. Nu doresc să vrăjească cititorul cu stilul story-urilor de pe Instagram, ghidează atenția asupra purităţii și frumuseții adevărate a mâncării. Nu există prezentări artificiale, ci doar naturale. Imaginile și rețetele prezintă împreună o lume în care mâncarea merită din nou respect.

Cuvintele acelor renumiți bucătari invitați să recomande fiecare capitol – Tímea Gáll, Marcsi Borbás, Viktor Segál, Edina Makai – oferă un substrat aparte cărții. Toți indică aceeași esență: moderația nu este un deficit, ci o valoare, iar gătitul responsabil nu este un trend, ci o datorie. Tonul comun este cel al umilinței – o perspectivă în care nicio firimitură de pâine nu se irosește.

Cartea „Food savers” nu este numai o colecție de rețete, ci și o alertă culturală: ne amintește că ceea ce gătim, păstrăm sau reciclăm reflectă, în realitate, relația noastră cu noi înșine. În paginile cărții se conturează imaginea unei vieți mai lente, mai umane, în care sustenabilitatea nu este o constrângere, ci o sursă de bucurie. Puține publicații reușesc să vorbească atât de autentic despre toate acestea prin prisma bucătăriei.

Chips de legume

Ingrediente:

• coajă de sfeclă

• coajă de țelină

• coajă de morcovi

• coajă de pătrunjel rădăcină

• coajă de cartofi

Mod de preparare:

De fapt, asta nici nu prea poate fi numită rețetă, iar pregătirea nu este o mare provocare. Totuși, este importantă, pentru că reprezintă unul dintre cele mai practice moduri de a folosi cojile care altfel ar ajunge la gunoi. Se poate face cu un amestec de coji sau din cojile anumitor legume. Esențial este ca cojile de cartofi și de sfeclă să fie prăjite în ulei, iar celelalte coji de legume să fie uscate într-un cuptor cu aer cald, la 80 de grade, timp de câteva ore – ca într-un deshidrator. Procesul merge mai repede dacă ușa cuptorului poate fi lăsată deschisă, cam o jumătate de centimetru, pentru a permite aburului să iasă. Rezultatul final poate fi consumat în sine, dar poate fi folosit la prepararea unui amestec uscat de condimente – sau chiar o pudră de condimente.