Chiar nu știu dacă alte popoare au așa ceva sau dacă este cunoscut faptul că în gastronomia maghiară există o supă care nu a fost inventată în mod special cu intenția de a umple burticile. S-a întâmplat ca într-un sat din Mica Câmpie Ungară inima unei mame să fie atât de cucerită de pretendentul fiicei sale, încât a gătit o supă (cu inimă, cu suflet și, bineînțeles, puțin șiretlic) atât de bună încât tânărul a fugit imediat împreună cu aleasa sa la oficiul stării civile și la preot. De atunci știm că „Precum e mama, aşa este şi fiica!” sau că „Drumul spre inimă trece prin stomac!”. Supa capcană de burlaci seamănă de fapt cu ciorba ardelenească, diferența fiind că ciorba se pregătește cu pulpă de porc și orez, iar eu uneori adaug și niște nokedli. Fiind crescută într-o comunitate creștină, religioasă, cunosc diferența dintre o biblie și o rețetă: cea dintâi este veșnică și permanentă, iar a doua este într-o schimbare constantă. Din acest motiv – și pentru că am uitat – nu am pus ficat de pui și ciuperci în această supă.

Tăiem pulpele de pui în fâșii, le condimentăm cu sare, piper și le prăjim pe untură. Adăugăm legumele tăiate în cubulețe sau în julienne, condimentele, turnăm peste apă și fierbem. Adăugăm smântâna amestecată cu făină (mai întâi încălzim smântâna, adăugând treptat din legumele fierte), aromatizăm cu suc de lămâie și tarhon. Presărăm cu pătrunjel verde, putem adăuga și ou fiert, nokedli sau găluște din griș – depinde cui pregătim, socrului, soțului, ginerelui, fiului sau versiunii feminine a tuturor acestora.