Aproape fiecare națiune din lume are propria supă de roșii, într-o formă sau alta – să ne gândim la harira arabă, gazpacho latină sau propria noastră supă de roșii de casă, simplă, de cantină, cu paste „alfabet”. Putem include în această listă și bucătarii italieni: ei, normal, condimentează supa cu busuioc – eu prefer țelina. Ceea ce este interesant în cazul acestei supe este că roșiile sunt coapte în primul rând, după care sunt fierte (ca fiecare ingredient din bucătăria armenească), iar morcovii oferă o consistență mătăsoasă și groasă. Nu conține nici gluten, nici lactoză, numai aroma catifelată de legume și condimente îi răsfață pe consumatori!

Roșiile curățate și tăiate în două le punem pe o tavă tapetată cu hârtie de copt, cu părțile tăiate în sus. Le stropim cu două linguri de ulei de măsline și presărăm cu sare, piper. Coacem în cuptor încălzit la 180 de grade timp de o oră. În uleiul ce ne-a rămas călim ceapa, usturoiul, morcovii mărunțiți, condimentăm cu sare, piper. Turnăm peste niște fond de legume/apă/sau supă de tăiței, fierbem 10 minute și adăugăm roșiile (eu le-am decojit), restul fondului de legume, oțetul balsamic, cimbrișorul și busuiocul. După 15 minute de fierbere, mixăm supa ori într-un mixer ori folosind un mixer vertical. Servim cu busuioc proaspăt și diverse feluri de pâine prăjită.

Eu am întâmpinat situația interesantă în care cimbrișorul a fost proaspăt și busuiocul uscat. Toate acestea s-au întâmplat pentru că am reușit să omor din nou un busuioc în ghiveci (cei din grădina mea ar fi declarați neîncetat morți de către un fito-mortician, dacă ar trece unul pe aici), în timp ce un cimbru sălbatic mi-a făcut cu ochiul de pe stâncile de lângă drum, iar o parte din el a ajuns în oala de supă de roșii.