Odată, când am avut posibilitatea să traversez granițele țărilor (desigur și acum pot face acest lucru, doar că îmi este mai dificil), mi-am folosit simțurile vizuale și auditive într-un mod mai intens. Este un fapt că, dacă ascultăm în liniște, putem observa lucruri pe care altfel nu le-am percepe. De exemplu: în Muzeul Bibliei din Winterthur, Elveția, putem simți și trăi mesajul pascal prin intermediul unor obiecte palpabile: putem așeza sub crucea lui Hristos tot ceea ce ne leagă, ne împovărează și ne apasă ca o stâncă. O veste mai bună de Paște nici nu am putea primi! Iar după ce spiritul nostru s-a încărcat trebuie să avem grijă și de trupul nostru, acesta fiind fundamental în existența noastră pământească. În timpul călătoriilor mele, în această activitate atât de plăcută pentru mine (și anume mâncatul), observ mereu cu interes creațiile culinare ale fiecărei țări, pe care, odată ce ajung acasă, încerc să le reproduc cât mai rapid. Cu mai mult sau mai puțin succes. Unul dintre preparatele memorabile a fost o plăcintă cu rubarbă pe care am savurat-o în Elveția și pe care am refăcut-o de mai multe ori de-a lungul anilor. Un desert ușor, perfect pentru primăvară!

Amestecăm 100 g de unt și zahăr, 3 găl­­­benușuri de ou și un pachețel de zahăr vaniliat, adăugăm 50 g de amidon de porumb, 150 g făină, 1 și ½ lingurițe de praf de copt, 6 linguri de lapte. Coacem 30 de minute, după care turnăm peste un amestec de 150 g de zahăr bătut cu 3 albușuri de ouă, 50 g de migdale măcinate și 450 g de rubarbă. Mai coacem 30 de minute.